Istoria și Teoria Artei

Istoria artei româneşti (sec. X-XVIII)

Cursul de Istoria artei vechi în România se întinde pe durata a trei semestre (anul I semestrele I și II și anul II semestrul I).  Prelegerile sunt axate în principal pe problemele istoriei arhitecturii și pe cele privind pictura murală. Activitatea la seminar, complementară cursului, este axată pe introducerea studenților în problemele de terminologie specifică istoriei de artă și pe inițiere în lectura imaginilor. Pentru a lua contact în mod direct cu operele de artă studiate, o parte din seminare se vor ține la Muzeul Național de Artă al României sau la diverse biserici din București. De asemenea, organizăm excursii în ţară.

Istoria artei universale I

Cursul îşi propune să ofere un rezumat al artei europene între antichitate şi veacul al XX-lea. Evoluţia evenimentelor plastice va fi percepută dintr-un unghi de vedere bine determinat, acela al procesului de creaţie, desfăşurat la început pe marile „şantiere” ale templelor, mănăstirilor, catedralelor, într-un moment în care artele majore – arhitectură, sculptură şi pictura – evoluau într-o manieră sincretică, nediferenţiata, toate trei participând la o pretimpurie „sinteza artistică”. Echivalentul „atelierului artistului” va fi căutat în chiar structura amintitelor şantiere, în forma lor de organizare, dar şi în soluţiile plastice pe care meşterii le vehiculau. A doua parte a cursului va debuta cu analize consacrate momentului Renaşterii, când atelierul artistului se identifica spaţiului în care opera este creată, devenind totodată scenă a transmiterii învăţăturii privitoare la imagine şi loc de dezbatere al ideilor şi conceptelor ilustrând fenomenul creaţiei. Cursul continua cu prezentarea acelor imagini care anunţa tema „atelierului” (Sfântul Evanghelist Luca pictând-o pe Fecioara Maria), urmând a fi apoi analizate operele care ilustrează în mod explicit tema atelierului artistului. Ultima parte a cursului va analiza exemple în care atelierul îşi pierde calitatea de „izvor tematic”, sfârşind prin a se substitui operei propriu-zise.

Istoria artei universale II: Istoria artei internaţionale după Al Doilea Război Mondial

Cursul cuprinde selecţia unor repere pe care le considerăm semnificative, din evoluţia artistică de pe scenă internaţională, de după 1945, până astăzi. Este o introducere în acest atât de dinamic şi complex capitol al istoriei artei internaţionale din a doua jumătate a secolului XX şi după. Direcţiile şi studiile de caz asupra cărora ne oprim au fost alese pentru formatul corespunzător unui singur semestru, aşadar selecţia este una restrânsă, ea însăşi dinamica, operată cu riscul asumat al subiectivităţii dar şi cu grijă de a nu omite, pe cât posibil, elemente şi nume esenţiale.

Istoria artei și civilizației europene

Cursul se întinde pe durata primilor doi ani de studiu și tratează raportul dintre structurile politice, sociale și intelectuale și arta Occidentului și Bizantului în perioada cuprinsă între secolul al IV-lea și secolul al XVIII-lea, într-o formulă interdisciplinară care foloseste argumente ale istoriei politice, religioase, literare, filozofice și, nu în ultimul rând, socio-economice, pentru a facilita înțelegerea fenomenului artistic continental între începuturile creștinismului și conturarea epocii moderne.

Muzeologie

Cursul vizează familiarizarea studenţilor cu problematica de bază a unui muzeu de artă, în principal cu formă esenţială a activităţii unui istoric/critic de artă într-un muzeu, organizarea expoziţiei. În conexiune cu istoria gustului artistic, istoria muzeelor de artă completează cunoştinţele de istoria artei universale şi româneşti şi întregeşte imaginea despre instituţia muzeală în epocile modernă şi contemporană, putând să indice studentului un drum posibil în profesiunea aleasă.

Management /Analiza sectorială

Cursul propune familiarizarea studenţilor cu noţiunile de bază legate de locul conceptului de management în domeniul cultural, în legătură strânsă cu transformările sociale şi economice, în relaţie cu piaţa de artă şi viaţa culturală a momentului. Seminarul desfăşurat în funcţie de agenda culturală bucureşteana, naţională şi internaţională se materializează prin teme săptămânale sau semestriale de analiză şi diagnoză a evenimentelor în curs.

Tehnici artistice

Cursul propune introducerea studenţilor în tehnicile artistice din sfera artelor plastice şi decorative. Prin exemplificări şi lucrări practice, studenţii dobândesc cunoaşterea şi înţelegerea formelor de specialitate, a tehnicilor şi tehnologiilor specifice, a domeniului arte vizuale din stadiul de pregătire, formare şi până la recunoaşterea profesională a unui artist.

Istoria artei româneşti (sec. XIX)

Cursul programat în anul II, semestrul al II-lea, propune o prezentare a problematicii artei româneşti moderne (pictura, sculptură, grafică) în secolul al XIX-lea, în scopul familiarizării studenţilor cu analiza fenomenului românesc relaţionat cu fundalul artistic occidental. Seminariile vor fi organizate şi în cadrul galeriei naţionale din Muzeul Naţional de Artă al României sau în spaţiile expunerii permanente şi în depozitele muzeului municipiului Bucureşti.

Istoria artei universale (sec. XIII-XVII)

Cursul prezintă o perspectivă de ansamblu asupra perioadelor tradiţional cunoscute drept „Renaştere” şi „Baroc” în Europa occidentală şi asupra controverselor şi abordărilor recente privind acest interval de timp. Este construit tematic şi în strânsă relaţie cu cursul paralel de Evoluţia şi metodele istoriei şi teoriei artei şi îşi propune să ofere studenţilor repere pentru o orientare stilistică şi cronologică şi pentru înţelegerea istorică a proceselor de producţie artistică şi receptare a operei de artă în perioada studiată.

Evoluţia şi metodele istoriei şi teoriei artei (sec. XIV-XVII)

Cursul, gândit că o completare a cursului de Istoria artei universale din acelaşi interval, este menit să ofere studenţilor o perspectivă cât mai cuprinzătoare asupra evoluţiei reflexiei cu privire la practică artistică în textele perioadei, încercând să îi familiarizeze cu vocabularul conceptual şi critic utilizat în studiile privind Renaşterea şi secolul al XVII-lea. Cursul îşi propune, pe de o parte, să cultive o sensibilitate informată faţă de modurile specifice de receptare a operelor de artă produse în acest interval istoric şi, pe de altă parte, să integreze aceste noţiuni şi acest vocabular în istoria mai vastă a literaturii artistice, din perspective contemporane.

Istoria civilizației europene

Cursul, conceput în succesiunea cursului Istoria artei și civilizației europene din anul 1, tratează raportul dintre structurile politice, sociale și intelectuale și arta Occidentului și Bizanțului în perioada cuprinsă între secolul al XV-lea și secolul al XVIII-lea, într-o formulă interdisciplinară care foloseste argumente ale istoriei politice, religioase, literare, filozofice și, nu în ultimul rând, socio-economice, pentru a facilita înțelegerea fenomenului artistic continental între începuturile creștinismului și conturarea epocii moderne.

Management cultural şi management curatorial

Cursul vizează însuşirea cunoştinţelor generale de management cultural şi management curatorial, prezentarea cadrului instituţional şi legislativ, cunoaşterea pieţei de artă şi a mecanismelor manageriale de organizare şi conducere şi a mecanismelor curatoriale de propunere, organizare şi conducere; strategii şi politici culturale, plan de acţiune, organizare structurală, planificare strategică. Cursul încurajează dezvoltarea abilitaţilor practice în domeniul curatoriatului artistic.

Curs special de istoria arhitecturii

Cursul îşi propune să definească curentele arhitecturale ale secolelor XIX-XX şi cadrul lor general, să prezinte exemple reprezentative şi personalităţile marcante; să stabilească poziţia fenomenului din România în acest context. Rezultatele cercetărilor făcute în cadrul seminariilor se concretizează în publicaţii ce susţin patrimoniul construit al Bucureştiului (Bucureşti, secolul XIX –XX, Editura Simetria 2001; Lotizarea Parcul Ioanid, Editura Simetria 2007).

Practică

Stagiile de practică se desfăşoară la muzee, galerii de artă, institute de cercetare și organizații nonguvernamentale din Bucureşti (MNAR, MNAC, MMIB, Salonul de Proiecte, Galeria Posibilă, Institutul de Istoria Artei etc.).

Istoria artei româneşti (prima jumătate a sec. XX)

Istoria artei româneşti (curs şi seminar) reprezintă o introducere în teoriile modernităţii din spaţiul est/central european pornind de la exemplul local. Întins din punct de vedere cronologic de la 1898 la 1948, cursul discuta artişti semnificativi în contextul afilierilor lor politice şi artistice precum şi al receptării lor în epocă. Seminarul este dedicat cercetării individuale a studenţilor şi propune teme care să recupereze subiecte sau artişti într-o lumină contemporană. Vizitele în muzeele, colecţiile şi expoziţiile bucureştene fac parte integrată din activităţile cursului.

Istoria artei universale (sec. XIX)

Cursul şi seminarul abordează istoria artei europene în secolul al XIX-lea aprofundând următoarele teme: probleme legate de definirea şi delimitarea clasicismului, romantismului, realismului, impresionismului şi postimpresionismului; învăţământul artistic şi pătrunderea femeilor în academiile de artă; peisajul şi diferite raportări la natură; începuturile fotografiei; raportarea la istorie şi ideologii naţionale.

Istoria artei româneşti (a doua jumătate a sec. XX – sec. XXI)

Cursul de Istoria artei româneşti după 1960 propune un traseu desigur selectiv, care se constituie mai degrabă într-o introducere la un capitol de o mare bogăţie informaţională, cel mai nou al istoriei artei româneşti, unul cu o dinamică accentuată dat fiind că se ocupă inclusiv de scenă artistică a prezentului. Contextul istoric îşi are importanţă sa în acest curs, dat fiind că anul 1989 desparte două epoci opuse, că regim politic, iar chestiunea libertăţii de expresie este un element major de diferenţiere, cu toate consecinţele sale în plan cultural. Cursul urmăreşte o serie de teme care pun în evidenţă tendinţe, concepte, evoluţia unor limbaje artistice, trasee stilistice, repere expoziţionale, studii de caz (artişti), caracterizarea sintetică a vieţii artistice înainte de şi după 1990. Tematica cursului îşi are dinamica proprie, de la un an la altul.

Istoria artei universale (a doua jumătate a sec. XX – sec. XXI)

Cursul oferă o prezentare a artei internaţionale a sec. XX până în prezent, concentrându-se asupra reperelor de după al doilea război mondial. Se abordează sintetic problematica avangardei istorice, consecinţele unor direcţii asupra artei postbelice. Tendinţele ultimelor şase decade sunt analizate contextual, se abordează şi reperele teoretice, se focalizează asupra personalităţilor marcante. Se punctează principalele centre artistice, extensia lor odată cu ofensiva globalizării. Se acordă atenţie atât dimensiunii ideatice cât şi celei a limbajelor artistice, de la cele tradiţionale până la noile medii.

Istoria artei universale (a doua jumătate a sec. XX – sec. XXI)

Cursul oferă o prezentare a artei internaţionale a sec. XX până în prezent, concentrându-se asupra reperelor de după al doilea război mondial. Se abordează sintetic problematica avangardei istorice, consecinţele unor direcţii asupra artei postbelice. Tendinţele ultimelor şase decade sunt analizate contextual, se abordează şi reperele teoretice, se focalizează asupra personalităţilor marcante. Se punctează principalele centre artistice, extensia lor odată cu ofensiva globalizării. Se acordă atenţie atât dimensiunii ideatice cât şi celei a limbajelor artistice, de la cele tradiţionale până la noile medii.

Studii curatoriale

Cursul îşi propune să ofere studenţilor o introducere în domeniul studiilor curatoriale, care au dobândit în ultimele două decade o importanţă crescândă la nivel global. Sunt discutate texte şi studii de caz care analizează particularităţile acestei profesii: diversele moduri de realizare a expoziţiilor, istoria internaţională a expoziţiilor, concepţiile variate privind poziţia şi implicarea curatorului. De asemenea, cursul se adresează într-un mod aplicat viitorilor profesionişti ai domeniului curatorial, propunând o perspectivă practică asupra travaliului complex de concepţie şi realizare a expoziţiilor, de coordonare a programelor publice în instituţiile de artă contemporană.

Introducere în studii vizuale

Cursul se axează pe discutarea unor texte esențiale pentru definirea relației dintre istoria artei și studiile vizuale. Alături de artă, disciplina istoriei artei s-a transformat fundamental, punându-şi noi întrebări, adoptând noi metode de interpretare şi reformulându-se sub semnul interdisciplinarităţii şi a tehnologiilor contemporane.

Metodologia redactării lucrării de licență

Seminarul asistă studenţii în definirea titlului lucrării de diplomă, a planului acesteia, a bibliografiei şi a listei de lucrări pe care le vor studia pentru elaborarea tezei de licenţă. De asemenea, se exersează practic metode de prezentare orală a unui text, de elaborare a unui power-point, a unei liste imagini, a unui catalog de imagini, aplicarea normelor de redactare.

Elaborarea lucrării de licență

Seminarul își propune să asiste studenții în redactarea propriu-zisă a lucrării de licență prin discutarea și exemplificarea posibilităților de planificare, a structurii și a normelor specifice.

Strategii creatoare în arta europeană şi românească a deceniilor I-III ale secolului al XX-lea: între modernitate şi avangarda

Cursul tratează primele trei decenii ale secolului XX, când “scena artistică” este ocupată de două curente majore, modernitatea şi avangarda istorică. Acestea stau într-un raport polemic, ilustrat mai cu seamă la nivelul documentelor programatice, ceea ce nu le împiedica însă să-şi suprapună şi adesea să-şi interfereze atât mesajul cât şi procedeele de creaţie. Dată fiind complexitatea “coabitării” celor două tendinţe într-un interval temporal restrâns, analiza lor se poate constitui într-un adevărat exerciţiu prin care masteranzii îşi vor putea apropria metodologia actului cercetării.

Tipologii muzeale

Cursul tratează fenomene specifice şi esenţiale ale colecţionismului şi ale devenirii instituţiei muzeale (muzeele de artă). Vizează de asemenea prezentarea în complementaritate a fenomenului tradiţional (muzeul tradiţional cu tipologia lui de secol XIX), cu cel actual (muzeul laborator, centrul de artă, marele muzeu cu filiale). Analizează problematica tradiţională şi contemporană a conceptului de expoziţie.

Vizualitate și cunoaștere

Cursul propune o istorie a disciplinei istoriei artei din secolul al XVIII-lea până în prezent pornind de la figuri și texte fondatoare. În această desfășurare, un accent important cade pe contextul istoric, geografic și cultural în care aceste teorii și metodologii au fost elaborate cu scopul de a înțelege contribuția, dar și limitele acestora. De asemenea, textele fondatoare sunt studiate din două perspective: cea a sursei primare și cea a relecturilor ulterioare relevând eventualele curbe ale receptării. Deși această istorie a istoriei artei se axează cu precădere pe literatură și autori occidentali, am inclus și autori relativ marginali, dar care au fost cunoscuți, citiți și emulați în România precum Joseph Strzygowski sau Henri Focillon și, unde a fost posibil, autori români.

Probleme de metodologie în interpretarea imaginilor

Cursul îşi propune să familiarizeze studenţii cu o problematică aflată la intersecţia între ceea ce se desemnează în ultimele decenii prin sintagme că “studii vizuale” (visual studies) sau “cultura vizuală” (visual culture) şi evoluţii interne istoriei şi teoriei artei. E vorba, aşadar, de a interoga, pe de o parte, câmpul foarte vast al imaginilor, indiferent de provenienţă şi de forma lor de actualizare şi de a constata şi pune în discuţie, pe de altă parte, o reconfigurare a istoriei artei că disciplină, atât în ce priveşte obiectul/obiectele ei de studiu, cât şi în ce priveşte abordările metodologice din câmpul ei.

Statutul muzeului în contemporaneitate

O serie de texte, datorate unor autori extrem de diverși ca proveniență și formație intelectuală sunt propuse spre lectură și dezbatere din următoarea perspectivă: – asumarea muzeologiei clasice (inevitabile pentru formația unui conservator) din unghiul unei tematizări privind statutul muzeului ca simptom modern/postmodern. În acest sens o istorie problematizată a muzeului în conjuncție cu noțiuni ca istoricitate, identitate națională, estetism ne-a apărut ca inevitabilă. – Reformularea discursului despre muzeu din afara disciplinei muzeologiei/ muzeografiei, pornind de la exemplul lui Walter Benjamin și de la fructificările sale contemporane (în mod special, Jean Louis Déotte). – Dimensiunea conceptuală a expoziției și a muzeului

Repere iconografice şi de limbaj în arta contemporană

Acest curs îşi propune o aprofundare a problematicii artei contemporane internaţionale şi româneşti, pe două direcţii: tematica şi a limbajului. Tematica se dezvoltă pe două grupuri de subteme: „Obiectul în arta contemporană“ şi „Corpul uman în arta contemporană“. De-a lungul cursului, ele pot să fie tratate separat dar şi interferând, aşa cum se întâmpla adesea în manifestările artei contemporane. Cu privire la fiecare dintre cele două „tronsoane“, se pot face şi unele trimiteri la repere ale avangardei istorice, ale fenomenelor din arta primei jumătăţi a secolului XX. Problematica exemplificată mai sus este analizată din variate perspective ale exprimării artistice, de la mijloacele picturii, sculpturii, la expresia corporală, ipostazierile readymade-ului şi interpretările/modificările sale în timp, instalationism, arta video, digitală. Sunt atinse repere de la expresionismul abstract şi avataruri contemporane ale figurativului, la artă conceptuală şi prelungirile sale actuale. Incursiunile în arta internaţională vor alterna cu cele în arta românească.