Muzeul

Muzeul a fost înființat cu ocazia sărbătoririi celor 100 de ani de la deschiderea primei Școli de Belle Arte din București (1864), prestigios lăcaș de învățământ și important centru de cultură, educație, promovare.

Sub titulatura de „Muzeu Didactic și Științific”, muzeul a început să funcționeze în mai 1972, în baza deciziei nr. 51807 din 5 mai 1972, prin aprobarea emisă de Ministerul Educației și Învățământului. În prezent, denumirea este de „Muzeul Universității Naționale de Arte București” și funcționează sub directa coordonare și îndrumare a rectorului, prof. univ. dr.Cătălin Bălescu. Din 2005, ca urmare a proiectului propus de muzeograful Nadia Ioan Ficiu, patrimoniul a fost reorganizat pe colecții după criterii moderne, competitive, reintegrând în circuitul cultural un important patrimoniu de artă.

Funcționând pe baza unor criterii metodologice avansate ale istoriografiei și cercetării de artă, organizat cronologic și evolutiv, muzeul universitar de artă devine și un spațiu de prezentare al potențialului artistic, al valorilor plastice existente, respectiv lucrările profesorilor, care, de-a lungul timpului, au fost maeștrii, îndrumătorii, mentorii unor generații întregi de artiști.

În faza actuală, muzeul conservă colecțiile sale în patru depozite organizate pe secțiuni – pictură, sculptură, grafică, ceramică, sticlă, metal, etc. Acest criteriu de grupare permite în primul rând reglarea climatizării într-un spațiu relativ restrâns, păstrarea unui microclimat adecvat fiecărui grup de lucrări în parte și, deasemenea, permite o aranjare tipodimensionala corectă.

Pentru o serie importantă de lucrări din patrimoniu s-a apelat la soluția prezentării și vizionarii lor prin expunere în incinta spațiilor universității (clădirile din str. General Budișteanu nr.19; str. General Budișteanu nr.10; Calea Grivitei nr.22; Calea Grivitei nr.28.): rectorat, birouri, cancelarii de catedre, săli pentru cursuri de master, ateliere, holuri, foaiere. Piesele care au permis expunerea exterioară se afla în grădinile imobilelor.

Lucrările de pictură, grafică, sculptură, ceramică, sticlă, metal se prezintă într-o stare de conservare bună și relativ bună. Situația lor este amănunțit consemnată în fișele analitice de evidentă și în fișele de conservare. Departamentul Muzeu colaborează cu secția restaurare a universității în cazul lucrărilor care pun probleme de sănătate.
Patrimoniul Muzeului universitar de artă are în prezent un număr de peste 3000 de lucrări înregistrate, inclusiv donații importante oferite de profesori.

Obiective de promovare a colecțiilor
Muzeul a devenit un spațiu de relaționare între profesori și studenți. Cursuri de istoria artei, de conservare, de restaurare, cursuri de prezentare a vechilor și noilor tehnici, proiecte de master sau doctorat sunt elaborate în legătură cu patrimoniul muzeului.

Prin organizarea la galeria universității a unor expoziții temporare care folosesc lucrări din patrimoniul muzeului sau a unor expoziții itinerante, găzduite de alte universități, muzee, galerii din țară și străinătate, activitatea artistică a profesorilor este bine cunoscută, reușindu-se în acest fel reconfirmarea prestigiului Universității Naționale de Arte.

Piesele de patrimoniu ale muzeului sunt surse de studiu și de inspirație pentru tinerii studenți, realizându-se proiecte cumune cu secțiile de specialitate sau organizându-se expoziții de artă contemporană care folosesc lucrări din colecțiile noastre.

Studenții care intră în posesia premiilor universității participa prin donații alături de profesorii lor, la întregirea patrimoniului de artă al acestui muzeu.

Muzeul face cunoscute colecțiile și completează informațiile despre propriile lucrări, identificând și moduri noi de organizare prin relațiile de colaborare pe care le are cu alte instituții din țară și străinătate (Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Universității de Arte Vizuale și Design din Cluj, Ecole Naționale des Beaux Arts-Paris, Muzeul de artă al Universității de Arte din Viena etc.).

Lucrările de artă din patrimoniu muzeului sunt simboluri și rezultate ale comunicării interumane – artiști, profesori, studenți. Astfel necesitatea de a păstra și menține valorile simbolice și expresive ale operelor de artă devine rațiune de a fi a muzeului nostru. Disciplina conservării este importantă pentru a obține în timp date despre evoluția teoretică și practică a universității de artă. Pierderea oportunității de a ne cunoaște trecutul universitar înseamnă și pierderea unei părți a identității noastre artistice. „Documentele”, în cazul muzeului nostru lucrările de artă, sunt esențiale pentru studiul evoluției ideilor, tehnicilor și a creativității în general.